Amintirile unei sali de cinematograf-ep.3- (Filmul romanesc)

Am avut doua episoade din Amintirile unei sali de cinematograf.
Explicatia :Ce fac salile de cinematograf noaptea,cind nu au ce face ?
Episodul 1:Amintirile unei sali de cinematograf -ep1-
Episodul 2: Amintirile unei sali de cinematograf -ep.2-

Si AZI, episodul 3

F I L M U L R O M A N E S C


Al nostru, va sà zicà.Multa lume când vede cà pe afis scrie film românesc,zîmbeste in cel mai bun caz pe sub mustatà,si gândeste ce gândeste.
Nu suntem noi sàtui pîna peste cap de realitatea romaneasca,ne mai trebuie si filme? Intradevar in perioada "de trista amintire," productiile noaste erau cum erau.Mai ales cele facute la comanda de sus,pentru indeplinirea planului.La productia de filme ,ca si la toate celelalte,era un plan. Adica: Anul asta,trebuie facute atitea si atitea filme.Facem,sà traiti.Si s-au facut.Si nu au fost chiar toate idioate.Realizatorii incercau sà faca tot posibilul ca filmul lor sà iasa si cum vroiau ei.Unii regizori regizori dadeau cu carnetul de partid in masa ca filmul lor sà fie asa cum voiau ei sà fie.
In perioadele cele mai intunecate,ieseau la iveala filme bune si chiar excelente. Trebuie spus ca creatia cinematografica a romaniei se poate împarti in mai multe perioade.Inceputurile-clasicism-dupa 45- anii70-89 si de acu incolo.
Deoarece lucrez din 1979 la cinematograf,cunosc doar anii 70-80 mai bine.Cind nu eram angajat la cinematograf, nici eu nu ma prea duceam la filmele romanesti. Acum imi pare rau.
Imi pare rau ca nu am vazut unele filme la timpul lor. Poate vazute atunci,erau altfel pentru ca si eu eram altfel. Spre rusinea mea,nu am vazut "Reconstituirea" decit dupa optzecisinoua. Si tot asa alte filme bune . Prin anii saptezci,nu recunosteam nicicum ca n-am vazut Reconstituirea. Unul care nu a vazut acest film era privit de sus de asa zisi intelectuali ...
In schimb am avut poate norocul sà vad atunci alte filme romanesti ,la care eram dusi aproape cu forta toata clasa. Ni se promitea in cazul ca nu ne ducem la cutare film ni se scade nota la purtare etc,etc...
Spun,am avut norocul;pentru ca astfel am vazut unele creatii (sau creaturi !) pe care in mod normal nu le-as fi vazut. Nu as fi dat bani,ca sà vad astfel de filme,dar pina si in filmele astea proaste am putut gasi ceva bun citeodata.
Si pentru ca sà nu uit, sà va povestesc cum e cu filmul romanesc realizat dupa 89. Am rulat recent un film romanesc. Condamnati la fericire,film ralizat de Vladimir Tismaneanu, eseu despre experimentul comunist in romania. O ora si douazeci de minute,si sfirsit.
Bineinteles (?) nu a venit multa lume la cinematograf. Pe cine-l mai intereseaza astazi experimentul comunist? Ia mai duca-se....

Niste tineri stateau fata cinematografului si discutau destul de zgomotos - cred ca faceau planuri pentru revelion. Era ultimul spectacol din ziua aceea . Era frig, ploua. Trei bilete vindute.
I-am intrebat pe tinerii aceia frumosi, daca nu vor sà vada filmul. M-au intrebat daca e bun filmul. Vai doamne,nu. Nu e un film bun. E un film" horror",parsche subiectul este horror, personajele au fost monstrii totul a fost monstruos.Le-am explicat cam cu ce e filmul, le-am sps de Ghe.Ghiu.- Dej,si unul din ei a spus : Ce,parca eu il stiu pe asta ? Ei,au avut si tinerii astia ocazia sà vada ceva nou. Vreo zece tineri. Si ceilalti unde au ramas ?

La filmul acesta am avut in total citeva zeci de spectatori. Deci citeva zeci de oameni dintr-un oras au fost interesati de experimentul comunist in romania! Nu-mi vine sà cred ca exista oameni care nu stiu de gheorghiu-dej. Asta e semn ca imbatranesc. Va veni timpul cind tinerii nu vor mai sti de Ceausescu... Apoi de Iliescu...(...)

24. Decembrie 1993

Apoi am avut programat un film intitulat Timisoara 89. Ce s-a intimplat? L-am adus de la gara si nici nu am desfacut cutia,pentru ca am primit in paralel cu acest film filmul de mare succes minator 2 cu Schwarzenegger. Bineinteles ultimul avea prioritate.

Iar un "bineinteles" din asta tipic romanesc. Acum imi amintesc iarasi de timpurile de mai mult sau mai putin trista amintire,cind nimeni nu rula niste filme cum ar fi de exemplu „Partidul,Ceausescu,Poporul“ci prefera sà ruleze mai stiu eu ce western prafuit,sau altceva,numai bani sà iasa. In actele cinematografului figurau atunci sute de spectatori la filmul romanesc,spectatori care in realitate au vazut westernul prafuit.
Procedam la fel cu Timisoara 89 ? Oare sà uite lumea asa de repede? Sau sà nu vrea sà-si mai aminteasca? Am avut sentimentul ca retraiesc aele tinpuri. Ce dracu sà mai rulam porcaria aia de film?



VA URMA

Amintirile unei sali de cinematograf -ep.2-

Unde se duc totusi ratele alea din Central Park, iarna ?
Unde sunt zàpezile de antan ?
Ce fac sàlile de cinematograf noaptea,cind nu au ce face ?

Despre asta as vrea sà vorbesc eu aici. E meseria mea, si un subiect bun pentru orice meserias este meseria lui. Srungarului îi place sà povesteasca despre strungul sau, tractoristultui despre tractor, politicienilor le place sà vorbeasca prostii - fiecare despre ce se pricepe sà faca. Eu voi vorbi despre filme si cinematograf..Am avut si bucurii si necazuri in acesti ani sacrificati pe altarul celei de a saptea arte. O sà încerc sà-mi amintesc aici si de unele si de altele.

O sà încep cu...

I N C E P U T U L

Prin saptezecisisapte am terminat liceul. Tot in acelasi an, nu am intrat pentru prima oara. Multumesc. M-am dus ca tot omul la oficiul fortelor de munca. Mi-au spus sà incerc la cinema. La o saptamina dupa angajare,am plecat la Bucuresti la calificare si de craciun am inceput sà lucrez efectiv la cinema Lumina fost Puskin, fost Apollo.

Toti prietenii mei ma luau cam peste picior:- Ce ma, tocmai la cinematograf ai ajuns...

Dupa citiva ani, tot aceiasi prieteni ma intrebau:

- Nu aveti un post de "ajutor de ciine lup" pe la voi?

In fine, nu spun ca e o onoare deosebita sà lucrezi la un cinematograf dar e totusi mult mai bine decit in alte parti.

Nu aveam de ce sà-mi fie rusine.Nu-mi era rusine sà rup bilete, sà car cutiile cu film la garà sau chiar sà matur in fata cinematografului. Era o muncà ca oriocare alta. Ei,nu chiar ca oricare alta... Lucram in culturà. Desfundam buda si ziceam ca arta cere sacrificii.

Filmele indiene

Am avut 3 episoade din Amintirile unei sali de cinematograf.
Explicatia :Ce fac salile de cinematograf noaptea,cind nu au ce face ?
Episodul 1:Amintirile unei sali de cinematograf -ep1-
Episodul 2: Amintirile unei sali de cinematograf -ep.2-
Si episodul 3
Azi continuam....

FILMELE INDIENE

Azi rulam un film indian. Un prieten ma intrebat Ei,cum ti se mai par acum filmele indiene ?
Acum? Care este acest acum ?

Cum ar trebui sà mi para filmele indiene acum ? Dupa ce am inceput sà ma " bag " putin in Yoga si in filozofia orientala in general...Au oare aceste filme ceva in comun cu toate astea ?

Au ! Au oleo ! Sunt de sorginte indiana ,nu ? Sunt productii indiene deci realizate de indieni,de Master Bittu si de alti din astia... Acum poate ca intr-adevar privesc altfel aceste filme.

India este o tara mare cu oameni multi. Banuiesc ca nu toti sunt ca cei pe care ii vedem in minunatele lor productii cinematografice.Sau poate ca ei sunt asa si tocmai de aia...
Ei ne sunt straini cum si noi sintem straini lor. Patanjali ne e strain cum le sunt lor straini

Marx,Engels si Lenin. Nu pricepem cind "baiatul" il ia pe ala de beregata si se uita urit ,cit se poate de urit la el si ii spune printre dinti: „Nei Shakaal !“. Ne vine sà ridem de o asemenea scenà.
De destepti ce suntem,sau mai bie zis de destepti ce ne dàm.

Stiti de ce cred eu ca au dat indienii ce au dat in materie de filozofie?
Pentru ca nu au încercat niciodata sà para mai destepti decât sunt. Nu au avut nevoie de lucrul asta,si dealtfel nici nu cred ca au stiut cum sà faca pe desteptii .

Sà revenim la filmele lor.

Incerc sà caut in ele ceea ce este indian in regizori scenaristi actori si mai ales in spectatorii indieni carora le sunt adresate. Vad strînsa legatura a indienilor cu natura, elementele, deci cu universul. Aceste filme sunt pline de metafore pe care eu ca simplu european nu le pot intelege,nici chiar sesiza pe deplin,ci doar bànui !

-Omul acela mic, uscat care si-a rupt spinarea cu munca o zi intreaga si acum sta undeva intr-un satuc din india pe pamint in fata pânzei pe care se deruleaza o iluzie, omul acela intelege toate mesajele . Pentru citeva ore,el a evadat din realitate si a devenit una cu eroul filmului,a ris si a suferit odata cu el. Este aceasta oare un surogat de Yoga, o tehnica de meditatie?

Au fost cazuri cind spectatori le solicitau actorilor sà le devina mentori (guru) crezind ca ei au infaptuit minunile din filmele vazute. E indianul la fel de timpit ca si tiganul nostru ?

Este greu sà intelegi India si oamenii ei. Am citit cartea Adinei Darian "Lumea indiana si filmele ei". Tot respectul pentru autoare,lucrarea este foarte documentata. Imi spune chiar si ce numar purta Raj Kapoor la pantofii aia inglistani din Vagabondul si lucruri din astea,dar nu mi-a dat ceea ce cautam. Ei, daca exista aceasta carte,parca nu mai are rost sà ma mai strofoc si eu atata pe tema filmului indian.

Dar eu ma strofoc aici pentru altceva,si anunme vreau sà gasesc un raspuns la intrebarea cum a fost si din pacate mai este posibil asa ceva ? Cine sunt oamenii acestia ?

Sà ne gindim: In India erau in 1983(!) un numar de 12284 de cinematografe dintre care 7469 stabile si 4815 itinerante (caravane) la 800 Milioane de locuitori. Cam putine. Un cinematograf la 65.000 de locuitori.

*******************************
In luna mai 1995 am si scris un mic articol,pe care am vrut sà-l public in ziarul local. Era de fapt un clasament al filmelor din luna mai,dupa numarul de spectatori,plus "Mustarul" meu .

CE vizioneaza CATI Sighisoreni ...

VA URMA

Text: Taica-mio (cine citeste explicatia de la inceput intelege. Textul din diferite motive este taiat.)

Ce fac salile de cinematograf noaptea,cind nu au ce face ?

In urma postului despre cinematografe, pana la urma, taica-mio a gasit ce a scris el mai demult cand punea filme ca operator, proiectionist la cinema Lumina din Sighisoara:"Aminitirile unei sali de cinematograf".

Textului lui este genial si povesteste despre cu s-a angajat in '77 la cinema dupa ce a picat la facultate,de la cum erau vazute filmele indiene, la care era topul vanzarilor de bilete in mai 1995, despre cum Steven Spielberg "trimitea scisori" la toate cinematografele sa le proiecteze filmele cum trebuie, sau despre cum daca aveai de ales intre un film despre revolutie si unul despre si cu van damme, pui filmul cu van damme, despre cum mergea la gara sa ia rolele de film si unele erau stricate...sau despre 28.01.1999 cand "am avut programat filmul indian "Dragoste fara sfarsit".

"Cit poate vedea un om in douàzeci de ani? Bineinteles, facem si calcule: Douà filme pe sàptàminà, ori cinsdoi, ori 20 fac 2080. Aprox. Pinà acum nu mi-am dat seama de màrimea cifrei. Un film are o lungime medie de 2500 m. Ar fi 5200 km de pelicula."

Ce fac sàlile de cinematograf noaptea,cind nu au ce face ?

Nu stiu inca daca sa pun parti din text aici sau sa le pastrez pentru mine.

Va mai zic cand ma gandesc.

Amintirile unei sali de cinematograf: ep. 5

In luna mai 1995 am si scris un mic articol,pe care am vrut sà-l public in ziarul local. Era de fapt un clasament al filmelor din luna mai,dupa numarul de spectatori,plus "Mustarul" meu .

CE vizioneaza CATI Sighisoreni ...

TOPUL FILMELOR LA SIGHISOARA

* MAI 95 *

Titlul filmului: Nr. SPECTATORI

1 ** STREETFIGHTER 1462

2 ** RAZBUNAREA TATALUI 959

3 ** INTERVIU CU UN VAMPIR 721

4 ** SUPERPOLITISTELE 483

5 ** STRALUCIRI SENZUALE 403

6 ** DUBLA AMENINTARE 242

7 ** ROCKERII ATACA RADIOUL 245

8 ** TOLERANTA ZERO 175

9 ** ONLY YOU 161


E frumos (?) ca d-l Van Damme se afla cu a sà capodopera pe primul loc, si indianul "Indrajeet" pe locul doi...
(Sper cà nu se citeste "Glasul Cetatii" la Consiliul Europei, ca iese iar balamuc...)

Dar "Only You" pe locul noua, nu constituie un element prea flatant pentru publicul sighisorean. De aceea,in luna Iunie cinema Lumina s-a orientat spre filme mult mai bune (?), ca de exemplu „Minciuni Adevarate“ si „Secretul Luptatorului Kung- Fu“

Fiecare primeste ce merità! Publicul nostru stapanul nostru ! De ce arata cinematograful asa cum arata ? De ce tarifele de intrare sunt cît sunt ? Ginditi-va bine,dragii nostrii ...cinefili ! Oare cine,oare cine...?

(Bineinteles, persoanele care nu au de ce sà se simta cu celebra zburàtoare in locul stiut, se exclud. Dealtfel,aceasta categorie nici nu e prea numeroasà...)

Depinde numai de voi ca -vorba aia - sà auzim de MAI BINE !

(Nu s-a publicat nicàieri...)

Bineinteles ca cinematograful atita in noi sentimentul de nemultumire, de fustrare fata de lume (viata de zi cu zi).Vorba cântecului...Viata nu e cinematograf....Niciodata solutie nu vor fi atit de usoare ca in "Terminator",niciodata sàruturile atit de inflacarate ca-n "Pe aripile vintului"
Niciodata un idiot nu va ajunge atit de departe ca "Forrest Gump".Cinematograful ne lasa lumea asa cum este ea:plina de neajunsuri.Dar el (cinematograful) e mereu iubit.Niciunde nu mai poate fi privita lumea cu ochi de copil,si niciunde aceasta lume nu pare ca ar mai putea fi salvata.
Cineva danseaza in ploaie,baiatul isi primeste fata,.Rick o lasa pe Ilsa sà plece. E.T.isi gaseste drumul spre casa...
Cel mai prapadit cinematograf de cartier este un templu al cinematografiei care produce multime de mici revelatii „Erlößungen“ Si niciuna dintre ele nu are nevoie de un Dumnezeu. Doar de niste oameni inimosi,die sich nicht scheuen im richtigen Augenblick zu töten, unverschämtzu lächeln oder zu küssen ..
Cinematograful e un mediu al masei. Nu produce infratiri. Dupa genericul de sfirsit fiecare e redat singuratatii sale, si iese in noapte. Iar daca a fost bine, nu spune nici un cuvint.

* Din Stern 14/95,Peter Praschl

... am simtit nevoia sà precizez cà era întunerec în sala de cinema deoarece, fiind doar 12 spectatori, cu trecerea timpului marele public de expresie românà va uita cum aratà cinematograful si e bine sà ràmânà scris .
(din „Academia Catavencu“ Nr.24(343), 16-22 Iunie 1998)

Aminitrile unei sali de cinematograf,ep.6 unde se arata Spielberg care scrie scrisori proiectionistilor si dragostea fara sfarsit

Puteti citi despre filmele indiene, romanesti si despre topul preferintelor consumatorilor de cinema din Sighisoara, prin ochii unui om care a fost operator la cinema Lumina douazeci de ani (tatal meu): AICI. Continuam azi cu episodul 6:

"Azi 28.01.1999 am avut programat filmul indian "Dragoste fara sfarsit". Ei, filmul a fost fara sfarsit la propriu ! Dimineata colegul meu mi-a lasat un bilet : "Vezi ca e foarte stricat !"
Am vazut. La matineu mi s-au rupt toate bobinele. Ultima bobina chiar la sfarsitul filmului cand baiatul ii bate pe toti, si el o ia pe ea si banditul moare ! Spectatorii nu au apreciat chestia asta. Pelicula era intradevar foarte foarte deteriorata, tocmai la scenele "cruciale" de la sfarsit asa ca stimatii nostrii spectatori de alte etnii decat romana au avut dreptate facand scandal.

La ora 13:20 am vorbit cu d-l Moldovan. Ne trimite alt Film. Totusi am mai rulat un spectacol de la ora 15. Chinuit. Copia a fost "verificata" pe 20.01. la Cluj. Dupa aceea "a rulat" de 5 ori la Arta Cristur. Si iacata ca a ajuns in halul asta ! Am rulat si eu multe filme stricate, fara sa intrerup spectacolul. Dar hartie igienica nu am reusit sa fac sa treaca prin aparatul de proiectie !

Ne-a trimis Spielberg o scrisoare în care ne roagà sà proiectàm „Saving Private Ryan“ asa cum trebuie. Spicuiesc din scrisoarea d-lui Spielberg càtre proiectionisti:

Salut sunt Steven Spielberg

De ani de zile am o admiratie crescândà pentru toti cei care lucreazà în cinematografie aici în America si în întreaga lume.

Noi moduri de distractie apar tot timpul, dar, si asta s-a demonstrat de aproape un secol încoace, nimic nu se poate compara cu plàcerea de a merge la cinematograf iar voi ati fàcut o treabà excelentà acolo în sàlile de cinema, ati utilat sàlile cu cele mai noi tehnologii încercând sà faceti filmele cât mai bune.....

..... Poate cà viziunea mea pe ecran este diferità dar stiu cà este la latitudinea voastrà ceea ce se vede si se aude dinspre ecran, nu doar la filmele mele ci si ale altora si asta este o responsabilitate uriasa

Filmele mele sunt exact ca si copii mei dar în momentul în care ajung în sàlile de proiectie eu nu mai am nici un control, într-un fel và trimit „copilasii“ vouà si và rog sà aveti mare grijà de ei, sà-i îngrijiti sà fiti siguri cà aratà si sunà asa cum am vrut eu.....

Và multumesc pentru timpul acordat si felicitàri pentru extraordinara muncà pe care o faceti.

Và multumesc
Steven Spielberg

iar noi am avem episoade misto. Si vom continua

Amintirile unei sali de cinematograf -ep1-

O sa-l pun...incep, episod cu episod. O sa pun de fiecare data cand ma simt mai nostalgica sau mai linistita cate un episod. Tata mi-a trimis povestea intr-un attach si in corpul mailului zicea atata:"all rights reversed"

SA INCEPEM

AMINTIRILE UNEI SALI DE CINEMATOGRAF
- Ideea mi-a venit in timp ce scriam acel proces verbal - (De ce toate procesele verbale sunt scrise?) in care trebuia sà declaram sub semnatura cum ca am închis usile,am stins luminile si gazul, si am làsat totul in bunà regula.
- Se vorbeste despre memoria peliculei - dar memoria ecranului si a sàlii de cinema ? Despre memoria proiectionistului, omul care,de acolo de sus, din "cusca" lui, a dat atitor mii de oameni bucurii, amintiri, vise de celuloid...(polyester) ?
- Sunt douàzeci de ani mari si lati, (lungi sau scurti) de când fac pe cinematograful.(20!). In anii astia am vàzut multe.
Cit poate vedea un om in douàzeci de ani? Bineinteles, facem si calcule: Douà filme pe sàptàminà, ori cinsdoi, ori 20 fac 2080. Aprox. Pinà acum nu mi-am dat seama de màrimea cifrei. Un film are o lungime medie de 2500 m. Ar fi 5200 km de pelicula. Toate calculele astea sunt pentru "linistea mea".

Cinematografe (despre starea si numele lor)

Sunt din Sighisoara. Tatal meu lucra de cand il stiu la un cinema. Unicul, poate singurul din oras. Cinema Lumina. De prin nouazecisiceva cinematograf-ul s-a desfiintat. De vreo 10 ani , daca nu mai mult, nu mai e cinema in Sighisoara. 35 de mii de locuitori si peste 100, 000 de turisti anual si totusi nu se considera necesar sa se faca un cinema.

Acuma am inteles ca pe locul vechiului cinematograf s-a facut un fel de mic mall, cu un mic casino si poate si o mica sala de proiectie (nu stiu inca sigur daca e asa, ma mai interesez)

Situatia e reprezentativa pentru toata tara.

"În toată ţara, din 318 cinematografe mai funcţionează doar 38 de cinematografe. Restul sălilor sunt în paragină sau au căpătat alte destinaţii. Reprezentanţii Regiei Autonome de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor (RADEF) ridică neputincioşi din umeri, pentru că nu au bani şi nu pot face nimic. " (sursa: Realitatea TV)

Adrian Iorgulescu, ministrul Culturii, a comentat: "Va trebui să facem eforturi foarte mari pentru o reţea privatizată, cum se întâmplă în toată Europa. România este singura ţară care, după 17 ani, nu şi-a privatizat reţeaua de distribuţie". (sursa: Realitatea TV)

Mie imi plac mult si numele de cinematografe din Romania:
-Lumina
-Lira
-Patria
-Studio
-Aurora
-Eforie
-Union
-Excelsior
-Flamura
-Gloria
-Luceafarul

Si...cam astea erau prin toata tara reluate ca nume de cinematografe.

Imi plac mult numele astea ca imi dau asa o stare de calm in cap.

Apropo de cinematografe

ca tot a fost frumos subiectul de azi cu salile de cinema...

imi zicea tata ca atunci cand a fost operator la Lumina in Sighisoara a scris la un moment dat un text ce se numea "Aminitirile unei sali de cinematograf".

da...nu mai exista textul, l-a sters :(

Blogul asta face

Si recomand cu aceasta ocazie sa (re)cititi posturile din seria Amintirile unei sali de cinematograf, un fel de foileton pe care l-am publicat pe blog. Textul e scris de taica-mio mai demult, cand punea filme ca operator- proiectionist la cinema Lumina din Sighisoara.

In text el povesteste despre cum s-a angajat in '77 la cinema dupa ce a picat la facultate, de cum erau vazute filmele indiene, care era topul vanzarilor de bilete in mai 1995, despre cum Steven Spielberg "trimitea scisori" la toate cinematografele sa le proiecteze filmele cum trebuie, sau despre cum daca aveai de ales intre un film despre revolutie si unul despre si cu Van Damme, puneai filmul cu van damme, despre cum mergea la gara sa ia rolele de film si unele erau stricate...sau despre 28.01.1999 cand "am avut programat filmul indian "Dragoste fara sfarsit".

"Cit poate vedea un om in douàzeci de ani? Bineinteles, facem si calcule: Douà filme pe sàptàminà, ori cinsdoi, ori 20 fac 2080. Aprox. Pinà acum nu mi-am dat seama de màrimea cifrei. Un film are o lungime medie de 2500 m. Ar fi 5200 km de pelicula."

Serialul il gasiti aici (episoadele 1-5). Pentru o lectura logica va trebui sa incepeti de la ultimul post in sus, adica de jos in sus. Episodul 6 este aici.

Sper sa va placa.