01 June 2007

Amintirile unei sali de cinematograf -ep.2-

Unde se duc totusi ratele alea din Central Park, iarna ?
Unde sunt zàpezile de antan ?
Ce fac sàlile de cinematograf noaptea,cind nu au ce face ?

Despre asta as vrea sà vorbesc eu aici. E meseria mea, si un subiect bun pentru orice meserias este meseria lui. Srungarului îi place sà povesteasca despre strungul sau, tractoristultui despre tractor, politicienilor le place sà vorbeasca prostii - fiecare despre ce se pricepe sà faca. Eu voi vorbi despre filme si cinematograf..Am avut si bucurii si necazuri in acesti ani sacrificati pe altarul celei de a saptea arte. O sà încerc sà-mi amintesc aici si de unele si de altele.

O sà încep cu...

I N C E P U T U L

Prin saptezecisisapte am terminat liceul. Tot in acelasi an, nu am intrat pentru prima oara. Multumesc. M-am dus ca tot omul la oficiul fortelor de munca. Mi-au spus sà incerc la cinema. La o saptamina dupa angajare,am plecat la Bucuresti la calificare si de craciun am inceput sà lucrez efectiv la cinema Lumina fost Puskin, fost Apollo.

Toti prietenii mei ma luau cam peste picior:- Ce ma, tocmai la cinematograf ai ajuns...

Dupa citiva ani, tot aceiasi prieteni ma intrebau:

- Nu aveti un post de "ajutor de ciine lup" pe la voi?

In fine, nu spun ca e o onoare deosebita sà lucrezi la un cinematograf dar e totusi mult mai bine decit in alte parti.

Nu aveam de ce sà-mi fie rusine.Nu-mi era rusine sà rup bilete, sà car cutiile cu film la garà sau chiar sà matur in fata cinematografului. Era o muncà ca oriocare alta. Ei,nu chiar ca oricare alta... Lucram in culturà. Desfundam buda si ziceam ca arta cere sacrificii.

7 comments:

Hellene said...

:) frumoasa viata asta a cinematografelor. Mi-am adus aminte citindu-ti posturile ca si tatal meu imi povestea cum se ducea la cinematograf si cat timp petrecea acolo si cum vedea unele filme de 3-4 ori pentru ca se imprietenise cu tanti aia care rupea biletele. Noi oare ce o sa le povestim copiilor nostri? :(

alexandru petras said...

dar esti o norocoasa ... ai vazut filme la cinema !
ce nu as da sa pot sa fiu si eu ajutor de caine lup la cinema!
esti cumva ca portarul de la teatru care vede si el piesele de teatru? :)

Monica J said...

salut!
hellene, gasin noi ceva de povestit...ma gandesc si iti mai zic.

alexandru, povestea e a lu ake, taica-mio care a fost operator la cinema lumina intre '77-'97

blur said...

ai template ca al meu /:)

Monica J said...

suuper...
toata viata mi-am dorit sa am template ca al tau, da' mama n-a avut bani :))

Sahara Penguin said...

Intru cateodata pe blogurile care imi plac si ma bucur tare de tot ca mai sunt oameni care nu simt nevoia sa se dea "artisti". Uff...

E o frustrare de-a mea, don't mind me... :D

Ideea e ca e frumoasa povestea. Eu am lucrat prin baruri cand eram studenta (nu, nu dansam la bara:) ), desi ai mei imi dadeau destui bani. Doar ca eu cheltuiam si mai mult decat imi dadeau ei, si mi se parea aiurea sa cer si mai mult.

A fost o perioada de timp in care am cunoscut multi oameni interesanti. A fost frumos. Am avut noroc de... intamplari frumoase... misto :) Si cu siguranta o sa am ce povesti nepotilor, asta apropo de ce spunea hellene. Azi imi pare chiar si mai bine decat atunci ca am luat decizia sa lucrez acolo.

Cosmin said...

Noi o sa le povestim cum dadeam like-uri pe facebook si cum downloadam filme si despre palpitanta viata virtuala :)