O sa-l pun...incep, episod cu episod. O sa pun de fiecare data cand ma simt mai nostalgica sau mai linistita cate un episod. Tata mi-a trimis povestea intr-un attach si in corpul mailului zicea atata:"all rights reversed"
SA INCEPEM
AMINTIRILE UNEI SALI DE CINEMATOGRAF
- Ideea mi-a venit in timp ce scriam acel proces verbal - (De ce toate procesele verbale sunt scrise?) in care trebuia sà declaram sub semnatura cum ca am închis usile,am stins luminile si gazul, si am làsat totul in bunà regula.
- Se vorbeste despre memoria peliculei - dar memoria ecranului si a sàlii de cinema ? Despre memoria proiectionistului, omul care,de acolo de sus, din "cusca" lui, a dat atitor mii de oameni bucurii, amintiri, vise de celuloid...(polyester) ?
- Sunt douàzeci de ani mari si lati, (lungi sau scurti) de când fac pe cinematograful.(20!). In anii astia am vàzut multe.
Cit poate vedea un om in douàzeci de ani? Bineinteles, facem si calcule: Douà filme pe sàptàminà, ori cinsdoi, ori 20 fac 2080. Aprox. Pinà acum nu mi-am dat seama de màrimea cifrei. Un film are o lungime medie de 2500 m. Ar fi 5200 km de pelicula. Toate calculele astea sunt pentru "linistea mea".
31 May 2007
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Posts
9 comments:
Foarte tare. Astept continuarea.
wow - this is gonna be huge :)
acum cu atat mai mult trebuie sa vezi Nouvo Cinema Paradiso - nu mai stiu de unde l-am luat cand l-am vazut, dar nu-l mai am. La videomax nu e de inchiriat. A - e film castigator de Oscar - 1988.
Pe vremuri, salile de cinema erau cu totul altceva decat ceea ce sunt astazi. Aveau o incarcatura emotionala foarte mare. Sunt sigura ca tatal tau are multe de povestit. La momentele culminante se deschideau posetele (pt batiste), ultimele randuri erau pt. pupaturi, mai trecea cate un sobolan pe la picioare si toate fetele se cocotau instantaneu in varful scaunelor tipand...Salile aveau un miros specific de umezeala, praf, parfum, transpiratie.
As vrea sa mai intru o data intr-o asemenea sala si sa vad un film. Dar, nu mai gasesti nici prin provincie, au disparut toate.
Am uitat sa va intreb, aveti idee de unde as puta inchiria niste filme vechi? Se mai gasesc la Carturesti, de cumparat, am vazut serii complete Ingmar Bergman, Fellini etc. Dar sunt foarte scumpe.
Ce frumos, nu m-am gandit niciodata la asta. In Timisoara s-a inchis cinematograful cel mai frumos si au mai ramas 2. Pe care nu prea le viziteaza lumea, ca toti fac download. :(( Pacat.
monica, daca gasesc ceva iti zic...
am episodul 2
foarte misto povestea, ar fi material de un fel de "cinema paradiso" local :).
cineva mai intelept si mai grizonat decat mine imi spunea ca diferenta de nivel in cultura omului contemporan poate fi sumarizata astfel: "inainte ne barbieream ca sa mergem la opera, acum ascultam opera in timp ce ne barbierim".
ar fi senzational sa putem privi sala de cinematograf ca pe una de teatru (nu degeaba se numesc asa acolo unde exista cultura cinema). poate incepi tu cruciada...
frumoasa asta cu barbieritul si cu opera...si adevarata.
cat despre cinematograful ca theater, why not?
io-s optimista si sigura ca incet, incet se va ajunge si la noi departe.
Post a Comment