02 May 2007

Just Do It, Viskovitz.

Citesc destul de mult si ma impresioneaza destul de putine carti. Dar am incheiat recent "Esti un animal, Viskovitz" de Alessandro Boffa de la Polirom. Omul asta,nascut la Moscova,a lucrat doi ani ca biolog intr-un laborator de genetica animala, pentru ca ulterior sa se dedice studierii creierului uman. Si pentru ca stia multe chestii despre multe animale a scris o carte. In cartea asta, Viskovitz, personajul principal intrupeaza diverse animale ciudate de la un caine politist budist la un pars de padure ce are vise erotice cu o parsa,la un papagal din Caraibe sau un gandac care era carabus si nu stia. Mai jos va citez una dintre povestioarele care mie mi-a placut. Poate va place si voua.

Si ea ce-a spus, Viskovitz

Cu Liuba a fost iubire la prima vedere. Era cea mai frumoasa papagalita dinCaraibe. Astfel, m-am dus la ea fara sa stau prea mult pe ganduri. Faramulte preambuluri, am privit-o in ochi si i-am spus:
-Te iubesc.
-Te iubesc, mi-a raspuns.

A fost inceputul unei mari pasiuni. Cuibusorul nostru de dragoste era junglaintreaga, ardoarea nebuneasca a tineretii ne mistuia pe sub pene, iar cerulintreg nu ne ajungea pentru a-l cuprinde. Cantam, dansam si iubeam in ritmde rumba, de mambo, conga si merengue. Apoi, intr-o zi, m-am hotarat si amintrebat-o:

-Vrei sa te casatoresti cu mine?
-Vrei sa te casatoresti cu mine? mi-a raspuns.
-Bineinteles, dragostea mea.
-Bineinteles, dragostea mea, mi-a raspuns din nou.

Astfel, am construit cel mai frumos cuib din arhipelag si acolo ne-am petrecut luna de miere. Tinand-o strans in brate, i-am spus:

-As vrea atat de mult sa avem puiuti.
Mi-a raspuns ca si ea isi dorea.
Ni s-au nascut doi, niste comori de puisori intotdeauna de acord cu noi, niciodata neascultatori si mereu gata sa neimpartaseasca afectiunea.Ce puteam dori mai mult de la viata?Ceva inedit. Si astfel, am inceput sa ma intalnesc cu o alta papagalita.

Intr-o zi m-am confesat Lubei.

-Am o amanta, i-am spus.
-Am o amanta, mi-a raspuns.
-A mea se numeste Lara, am continuat.
-A mea se numeste Lara, mi-a raspuns.

Ce sa va mai spun? Am incremenit. Sotia mea era amanta amantei mele. Astfel fiind pusa problema, putea sa para o veste buna, dar mi-a fost imediat clarca acel triunghi nu putea continua. Asa ca m-am dus la Lara si i-am spus:

-Alege, ea sau eu.
-Ea, mi-a raspuns.

Atunci m-am dus la Liuba si i-am da si ei ultimatumul.

-Eu sau ea!
-Ea-La naiba cu tine, i-am spus.
-La naiba cu tine, mi-a raspuns.

Eram satul pana peste cap sa fiu permanent luat in ras, sa traiesc din refren in refren. Oare e posibil ca firele nevazute ale vietii sa teasasituatii atat de superficiale? Cum se putea trece de acel punct? In disperare, am hotarat sa cer sfatul unei minti luminate, un papagal ce isi castigase faima de maestru al intelepciunii si de ghid spiritual.


-Maestre, am izbucnit, ce putem face pentru a obtine rapunsuri mai putin previzibile, pentru a scapa de aceasta rutina, de aceasta mediocritate?Spune-mi, maestre, ce trebuie sa facem?
-Sa facem, raspunse inteleptul.

2 comments:

Doru Oprişan said...

dragut momentul "te iubesc - te iubesc" :) really sweet !

Monica J said...

sweet si ne-sweet...uneori cam asa e si in viata...cred.