Vorbesc zi de zi franceza mult. Seara nu vorbesc. Doar ziua. Si imi dau seama ca e cu totul diferit ce zici cand spui in franceza fata de cand spui acelasi lucru in romana.
Mai demult, prin liceu, citeam undeva-nu mai stiu unde- si un exemplu de analiza semiotica (sau ceva de genu')pe texte, cuvinte si traduceri care genereaza imagini de ansamblu asupra unui spirit de popor.
ROMANA:
Sunt PE strada (cand zici "pe strada" vezi ORIZONTAL: asfalt, beton, canalul din mijlocul trotoarului...vezi IN JOS , limitativ
FRANCEZA:
Je suis DANS la rue (cand zici "dans la rue", "in strada",brusc privirea se inalta spre VERTICALA, privim in sus. Est in strada care include totul pana la cer; brusc, apar cladiri, pasari, fire de inalta tensiune, etc)
Azi un lucru oarecum asemenator, dar foarte frumos povestit l-am intalnit in articolul Scriitorului de la pagina 3 din Jurnalul National . Si Tudor Octavian zice:
"M-am întâlnit cu o fată, pe care am iubit-o în tinereţe, la Bucureşti, şi m-au năpădit sentimentele. La Paris, mi-am amintit de ea în franceză şi am simţit trecutul altfel. În română, totul e mai intens, dar mai amestecat. În franceză, una e una şi alta e alta. În română, nu mi-am adus aminte de ce ne-am despărţit. În franceză, mi-am amintit imediat că a fost ceva cu situaţia mea financiară."
Continuarea articolului: aici
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Posts
3 comments:
Zicea ceva despre romana si franceza si Ionel teodoreanu prin gura lui Danut Medeleanu din la Medeleni. Interesant :-)
:((((( mi-ai luat un pic din ideea postului de maine. Of...poliglotii astia.
offf.iarta-maaaaaaaaa
Post a Comment