Dupa ce niste oameni in alta tara, nu in Romania s-au gandit la un moment dat sa faca un Muzeu al Inimilor Sfaramate unde sa expuna obiecte care povestesc povesti de dragoste cu final nefericit, acum citesc ca AZI, in Romania, la La Scena se intampla ceva miniasemanator:
Sentimente second hand este o expozitie, urmata de o tombola. Ideea e ca cei care vor sa participe sa aduca cate un obiect ( sau mai multe ) ale ” fostilor” ( respectiv ” fostelor ”) , insotite deasemenea de un mesaj. (de aici)
Azi, 24 februarie e tombola si aveti si posibilitatea de a vedea obiectele. Mi se pare misto demersul, dar nu am insa nici un chef sa vorbesc sau sa analizez substanta lui. Daca nici voi n-aveti, poate chiar mergeti.
p.s. oare cum o sa se aranjeze in expozitie urmatoarele: sms-ul ala care mi-a aratat ca nu mai e nici o cale de intors, sms-ul care mi-a dat umpic de speranta, sms-ul dupa care n-am mai dormit patru nopti, privirea lui cand ne-am intalnit accidental in barul ala si io eram cu fetele si el cu baietii, vestea pe care mi-a dat-o o prietena ca el se vede cu altcineva, sunatul telefonului de optzeci de ori, fara ca el sa raspunda...etc....
24 February 2008
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Posts
4 comments:
Corect, deja o mare parte din comunicarea/corespondenta/viata noastra are loc pe cai electronice, lipsindu-ne de palpabilitatea unei cutii cu scrisori de exemplu.
Dar asta nu inseamna ca nu se pot gasi solutii, eu am obiceiul sa arhivez smsurile in fisiere text (deh, smartphones). Poate curand se vor scoate la licitatie manuscrise tiparite la imprimanta cu mailurile sau smsurile dintre Brad si Angelina :P :))
Pana la urma insa cred ca ce e trecut e bine sa ramana trecut. Una din modalitatile de a muri inainte de vreme e sa ramai prizonierul trecutului, al tau sau al altora.
(btw, optzeci de ori?? si eu care credeam ca 5 apeluri nepreluate te fac deja paranoic :)) ).
exageram umpic:)
asta cu sms-urile arhivate e o supertreaba...
oricum vor sta la un moment dat marturie a vremurilor, a dementelor, a zambetelor, a etc.
Nu stiu cat de supertreaba :) e, nu prea mai iti vine sa sapi in vrafurile de fisiere in care ai tot felul de amintiri, unele uitate, altele inca prezente in memorie. Cred ca ne place sa pastram dovezile trecutului nostru, chiar daca nu vrem sa le mai re-traim/citim/vedea asa usor. E greu sa arunci la gunoi o parte din viata ta, oricat de vesela sau trista a fost. Memoria e unul din cele mai importante elemente care ne definesc personalitatea.
Dar cine stie, poate vor fi candva ceva arheologi de genul Wulffmorgenthaler :D
oare si sms-urile nu mor?
Post a Comment