Despre Stephen King stiam asa: ca scrie mult, foarte mult, ca lui ii apartin romanele de la care au pornit Shining, Misery, 1408, Carrie si ca e un scriitor dintr-asta overmarketizat care scoate cate un besteller pe an si deci, rupe tot. Nu mi-am schimbat parerea si nici nu stiu mai multe.Dar, citind Misterul regelui. Despre scris am redescoperit niste truisme, niste adevaruri dintr-astea pe care le stim cu totii, le aplicam putini si le ignoram tot mai multi. In general, sunt reguli pentru scriitorii aspiranti sau chiar cei care deja sunt scriitori. Insa, regulile se aplica pentru toti cei care scriu.
Principala regula e sa scrii mult si sa citesti mult.
Apoi, dincolo de faptul ca nu exista reguli, mai sunt enuntate cateva reguli de genul:
- draftul al doilea sa contina cu 10% mai putine cuvinte decat primul draft
- elimina orice informatie inutila
- lasa-l si pe cititor sa faca ceva treaba. Se va atasa si ii va placea mai mult sa citeasca ce ai scris. Adica, ajunge sa ii zici ca personajul tau era o fata de liceu, genul aleia pline de cosuri si introverte. Cititorul va intelege exact cine si cum e personajul pentru ca am avut cu totii o astfel de colega in liceu. Astfel, cititorul va contribui, va construi, ii va pasa, se va simti inauntrul povestii tale
-la intrebarea "cum scrii" raspunsul ar trebui sa fie simplu: "cuvant cu cuvant"
-o poveste are trei parti: naratiunea, descrierea si dialogul. In viata reala nu exista intriga. Intriga apare singura, ea se autoface.
-pentru a incepe sa cauti povesti bune intreaba-te continuu :"Si daca..." si inverseaza, du la absurd, imagineaza-ti ca ar fi posibil sa...
In fine, in carte mai zice omul asta despre puternica legatura intre viata si scris, despre cum nu tre sa scrii pentru editura sau pentru public, ci doar pentru tine (bullshit), mai povesteste cum l-a lovit si aproape paralizat pe el o furgoneta albastra si alte chestii de genul asta care, insa, nu mi s-au parut relevante.
KING, Stephen, Misterul Regelui. Despre scris (original: On Writing: A Memoir of the Craft), Editura Nemira, 2007
Posts
3 comments:
spanac, tocmai citesc the gunslinger, in engleza. o zice el despre fata ca are cosuri. dar mai zice si ca e inalta, dar nu foarte inalta, slaba dar nu foarte slaba, al 12 lea cos de pe obrazul stang e inegal si putin verde, semanand cu cosul 2 d epe buca stanga, cos ce ne trimite la nasul chesarionic al domnisoarei, in care se oglindesc paraie verzi de privire vesteda si cruda in acelasi timp, paraie ce se preling pe pieptul nu foarte plin, dar imbracat intr-o bluza cenusie, cu 3 nasturi in partea de sus, nasturi care sunt cusuti la 2 randuri, nu foarte strans...etc
see my point?:))
Fan Stephen King si eu dar Arhi are mare dreptate. King este savuros dar uneori foarte sau prea stufos. Trebuie de multe ori sa ai rabdare sa ajungi pe la pagina 80-100 pentru a intra in atmosfera care apoi te captiveaza.
Apropo de cei 10%, iti dai seama cum arata primul draft la King?
clar, teoria e teorie si practica e practica si ele nu se suprapun decat rar:)
Post a Comment